Conform statisticilor Uniunii Europene, România ocupă locul 9 în topul celor mai risipitoare țări din Europa, cu un procent de 2,55% . Risipa alimentară este o problemă generalizată în UE, unde sunt irosite anual aproximativ 88 milioane de tone de alimente, ceea ce reprezintă aproximativ 20% din totalul alimentelor produse. În România se aruncă peste 10% din mancarea cumpărată. Risipa alimentară nu provine numai de la gospodării; în retail se produce 7% din risipa alimentară, în gospodării 49% , în industria alimentară se pierd 37% , în alimentația publică 5% și doar 2% în sectorul agricol.
În luna februarie 2019 a intrat în vigoare legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Această lege prevede obligativitatea operatorilor economici din sectorul alimentar de a pune la dispoziția autorităților cu atribuții de reglementare, rapoarte anuale prin care să prezinte planurile de diminuare a risipei alimentare, alături de acțiunile întreprinse și rezultatele obținute. Rapoartele anuale se vor realiza pe baza cadrelor internaționale de raportare, dacă nu sunt deja cuprinse în rapoartele rezultatelor non-financiare ale respectivilor operatori.
De asemenea, operatorii economici din sectorul alimentar trebuie să transmită la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, până la data de 31 martie a fiecărui an, rapoartele anuale pentru perioada cuprinsă în intervalul 1 ianuarie – 31 decembrie a anului precedent.
Operatorii economici din sectorul alimentar reprezintă persoanele fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor legislației alimentare în cadrul întreprinderii cu profil alimentar aflată sub controlul lor. Dintre opțiunile pe care operatorii le au pentru diminuarea risipei alimentare, amintim:
• Luarea unor măsuri de responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare pe lanțul agroalimentar, începând cu producția, procesarea, depozitarea, distribuția și comercializarea alimentelor, inclusiv în sectorul de industrie hotelieră și al serviciilor alimentare.
• Luarea unor măsuri privind vânzarea cu preț redus a produselor aflate aproape de expirarea datei durabilității minimale, conform legislației în vigoare.
• Luarea unor măsuri privind transferul alimentelor prin donare, pentru consumul uman, dar aflate aproape de expirarea datei durabilității minimale, către operatorii receptori, care desfășoară activități înregistrate/autorizate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, cu asumarea responsabilității privind îndeplinirea prevederilor legislației în domeniul siguranței alimentelor; produsele pot face obiectul transferului oricând în ultimele 10 zile de valabilitate până la atingerea datei durabilității minimale.
• Luarea unor măsuri pentru direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal prin transformarea în compost, conform legislației sanitar-veterinare în vigoare privind eliminarea subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman și legislației privind protecția mediului.
• Luarea unor măsuri pentru direcționarea produselor agroalimentare devenite improprii consumului uman sau animal în vederea valorificării lor prin transformare în biogaz, conform legislației de mediu și legislației sanitar-veterinare în vigoare.
Se recomandă implementarea a cel puțin două acțiuni de prevenire a risipei alimentare dintre cele enumerate mai sus înainte de a dispune neutralizarea deșeurilor generate.
denkstatt recomandă includerea planurilor de diminuare a risipei alimentare, alături de acțiunile întreprinse și rezultatele obținute, în rapoartele de sustenabilitate anuale ale operatorilor din sectorul alimentar.
Prin experiența noastră și uneltele de care dispunem, vă putem oferi suport în comunicarea acțiunilor sau realizarea rapoartelor anuale de sustenabilitate care să includă planurile de reducere a risipei alimentare, ajutându-vă să evidențiați astfel angajamentul companiei în conformarea cu cerințele legale. Comunicarea orientată spre sustenabilitate ajută la îmbunătățirea reputației unei firme în rândul clienților și investitorilor săi și poate juca un rol important în creșterea implicării angajaților și reducerea mișcării de personal.
